Multe discuții după tragedia de la Alba Iulia, de la colegiul militar, unde un copil de 15 ani a decis să-și pună capăt vieții.
Mai jos prezentăm punctul de vedere al mamei unei fete care a absolvit colegiul militar albaiulian, ajunsă acum la o academie de profil:
„Am tot citit de ieri despre tragedia petrecută la noi la Alba Iulia. Am zis că nu postez nimic, fiindcă e mult prea dureros, DAR, când am citit unele postări ale unor sereiști de serviciu și cum încearcă ei să ne arate familia ca fiind singura vinovată, nu pot să tac.
Nimeni nu zice nimic despre ce s-a întâmplat în aceste câteva luni de când era elev la această școală. Psihologul și preotul ce au făcut? Dar dirigintele? De ce nu se acordă o atenție deosebită copiilor care prezintă dificultăți de acomodare? Ei trebuiau, cu dirigintele și comandantul de companie, să intervină și să țină legatura cu familia, dar comoditatea e mare. Ei zic simplu, că nu ești de liceul militar și să te transferi, nu se complică. Copilul meu e absolvent acolo. I-a fost greu în primul an, dar comunicând în permanență am trecut cu bine. Îmi spunea mereu că armata e frumoasă, dar nu înțelege presiunea aceasta inutilă pusă de sus în jos. Eu am rămas cu un gust amar în urma acestei experiențe: profesori lipsiți de empatie, stresați de cadre să scoată performanță, festivism mult…e o presiune acolo ieșită din comun, nu numai pe copii, ci și pe profesori. Acolo, însă, sunt și câteva raze de soare și mă refer la câțiva profesori și cadre militare care clădesc caractere frumoase copiilor. Pentru ei tot respectul, acei câțiva. Cu această amintire a dorit și fiica mea să rămână.
Să încerci să dai vina doar pe părinți că forțează copilul să rămână la liceu, e total greșit. Efortul a fost, în principal, al copilului. Dacă nu dă totul la admitere, nu intră. E clar că e motivat copilul admis! Lipsa colaborării certe între familie și școală, deși se laudă patru ani într-una cu ea, de fapt, nu există. Există doar monolog din partea lor. Aici trebuie schimbarea. Psihologul să plece sau să își facă treaba cu empatie, preotul militar la fel, să își găsească vocația pentru care se află acolo, nu altceva cu ce se ocupă azi, dirigintele să fie ca un parinte, nu un tartore, comandantul de companie să acorde respect copiilor, și toți, alături de familie, să conlucreze pentru binele copilului, nu spre confortul lor și al celor mari.
Este extrem de dureros ce s-a întâmplat ieri, iar MApN trebuie neaparat să facă o reformă în toate colegiile militare, o reformă constructivă, de tipul prezentat mai sus, nu doar schimbări de fațadă, că altfel există o mare probabilitate ca acest caz sa nu rămână singular”.
Ceea ce s-a întâmplat în dimineața zilei de 11 ianuarie 2024 nu poate fi schimbat, dar o discuție despre educație în colegiul militar, despre presiunile care sunt asupra adolescenților (fiecare cu gândurile, nemulțumirile, problemele sale), o astfel de discuție trebuie făcută… În colegiu trebuie să fie observată evoluția lor fizică, psihică, mentală, emoțională, dezvoltarea lor, evoluția în cei patru ani de liceu trebuie monitorizată mai atent de specialiști, pentru a rezolva orice tulburare, orice problemă care poate să apară la această vârstă (14-18 ani). Dar această discuție (cu pedagogi, psihologi, cadre militare, părinți etc) ar trebui extinsă și la celelalte licee, colegii…
Citește și:
