Ierunca – Tetrastes bonasia (Bonasia bonasia) Linnaeus, 1758
Este o pasăre de talie medie (34-39 cm lungime și o greutate de 305-430 g), fiind o specie foarte sperioasă și discretă, greu de observat în natură.
Trece adesea neobservată și în expoziția noastră, date fiind dimensiunile reduse și coloritul penajului relativ uniform, comparativ cu celelalte specii alături de care este expusă în vitrină (cocoș de munte, fazan, păun…) și din a căror familie face parte.
Iată așadar câteva informații despre această mică dar frumoasă pasăre, denumită și găinușa de alun sau „𝘱𝘢𝘴ă𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘶 𝘰𝘶ă 𝘥𝘦 𝘢𝘶𝘳”:
Trăiește în păduri de foioase sau de amestec cu conifere, bogate în subarboret, fiind o pasăre sedentară, care cuibărește în România.
Penajul are un colorit gri – maroniu, cu pete brune și roșcate; masculul are gușa neagră, înconjurată de alb; la femelă, coloritul general este mai șters.
Dieta diferă în funcție de perioada anului. Iarna se hrănește cu semințe, amenți, muguri și crenguțe de arin, mesteacăn sau alun, iar primăvara consumă frunzele acestor arbori, precum și frunze și flori ale plantelor ierboase. Vara consumă fructe de: merișor, afin, coacăz, mur, zmeur, etc., iar toamna fructe și diverse semințe. În timpul căutării hranei pe sol poate executa salturi până la înălțimea de 1,5 m.
Perioada de reproducere începe în aprilie-mai. Femela depune de obicei 7-11 ouă netede, strălucitoare, arămiu-gălbui, cu puncte și dungi brun-roșcate. Puii devin capabili de zbor la circa 15 zile după eclozare. Cuibul este construit de către femelă și constă într-o mică adâncitură la nivelul solului, căptușit cu materiale vegetale.
În România, populația acestei specii este estimată la 10.000 – 22.500 de perechi.
Factorii de amenințare asupra speciei sunt legați în principal de pierderea și degradarea habitatului cauzat de exploatările forestiere, incendiile de pădure dar și poluare, vânătoare și braconaj.
In muzeul nostru pot fi observate 2 exemplare, un mascul și o femelă, în sala a III-a.
Muzeul de Științele Naturii din Aiud
Citește și:
