Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare celebrată de credincioșii ortodocși și greco-catolici n Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști.
Notată cu cruce roșie în calendar, sărbătoare reamintește una dintre minunile săvârșite de Maica Domnului la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Conform tradiției bisericești, pe vremea când încă nu era împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. La un moment dat, acesta se întâlnește cu un bătrân orb, care i-a cerut apă. Leon cel Mare s-a uitat în jur, însă nici urmă de un strop de apă. Atunci, o voce blândă s-a auzit de nicăieri: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Mergi mai mult prin pădure, ia cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon cel Mare a dat ascultare celor spuse de Maica Domnului și a spălat fața orbului cu apă, iar acesta a început să vadă.
Marcat de această minune, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a construit o biserică lângă acel izvor.
Tradiții populare
În această zi de sărbătoare, preoții săvârșesc slujbe de sfinţire a apei, care poartă numele de „sfințirea mică”.
Credincioșii folosesc această apă sfințită pentru a stropi animalele din gospodărie și încăperile din casă, pentru îndepărtarea bolilor și a relelor.
De asemenea, toate recoltele din câmp sunt stropite cu apă sfințită, astfel încât să fie protejate de grindină.
Pe de altă parte, bolnavii beau agheasmă dimineața, pe stomacul gol, spre a se înzdrăveni.
De Izvorul Tămăduirii, în unele locuri din țară se mai practică un obicei prin care mai mulți copii se strâng într-o parte a satului și își jură loialitate și prietenie, apoi fac schimb de obiecte sau alimente.
De Izvorul Tămăduirii, în prima vineri de după Paște, nu se spală, nu se calcă rufe, nu se coase și nu se fac alte treburi casnice.
Se mai spune că toate apele sunt sfințite în această zi, fiind mai zgomotoase și mai zbuciumate. De aceea, bolnavii care se scaldă în această zi se însănătoșesc, iar fântâna săpată de Izvorul Tămăduirii nu va seca niciodată, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești.
Gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
Un alt obicei spune că de Izvorul Tămăduirii poți afla cât mai ai de trăit. Oamenii din mai multe zone ale țării pun o cană sub un nuc sau soc, iar dacă găsesc pământ pe fundul cănii, atunci este semn că sfârşitul este aproape.
Citește și:
