Dragi albaiulieni, lumini poate aprinde flacăra unei singure lumânări? Nenumărate! Și ce bucurie împărtășită ca, în noaptea Învierii, ortodocși, catolici, reformați, evanghelici și întreaga lume creștină să ne adunăm cu toții în jurul aceleiași Lumini, dăruind din ea fără să pierdem nimic, dar câștigând împreună sens, speranță și comuniune.
Sărbătoarea aceasta nu vine cu promisiuni ușoare. Ea nu ne asigură că totul va fi bine, dar ne aduce o certitudine mai liniștitoare ca oricare alta: aceea că nu suntem singuri. Hristos n-a înviat pentru o lume perfectă. A înviat pentru oameni ca mine și ca dumneavoastră – uneori obosiți, alteori temători, dar cu sufletul dornic de lumină. Și dacă El n-a renunțat la noi, nici noi să nu renunțăm. Nici la visuri. Nici la ceilalți. Nici la bucuria de a trăi curat, cu rost și cu convingerea că, fiind creați după chipul și asemănarea Lui, putem schimba lumea în bine, începând cu fiecare dintre noi. Și dacă avem pe cine îmbrățișa, să o facem cu toată căldura. Dacă avem pentru ce să mulțumim, să verbalizăm recunoștința. Dacă avem pe cine ajuta, să dăruim! Și nu doar din ceea ce ne prisosește.
Vă doresc un Paște cu adevărat trăit! Nu bifat. Nu doar sărbătorit, ci simțit. Cu lumină care rămâne și după ce se stinge lumânarea pascală. Un Paște cu folos! Alba Iulia are suflet și vă mulțumesc că îl păstrați viu, prin credință, prin gesturi simple și prin iubirea unii față de alții.
Hristos a înviat!
