Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, Oltenița, Călărași.
După revoluția din 1989 România a avut 4 președinți, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis.
A condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD.
Cu studii făcute la Moscova (fiind bănuit că a fost racolat de KGB), Ion Iliescu a fost înainte de 1990 un lider important al PCR, printre funcțiile deținute se numără:
-șef de secție la CC al PCR
-prim-secretar al CC al UTC
-șef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR
-adjunct al primului-secretar PCR al Consiliului Județean Timiș
-prim-secretar PCR al Județului Iași
-președinte al Consiliului Național al Apelor
-director al Editurii Tehnice.
Înainte de 1990, Ion Iliescu era văzut ca un urmaș liberal al dictatorului Nicolae Ceaușescu. Primii ani de după 1989 au arătat tendințele antidemocratice a celui care a condus țara 11 ani de zile.
Foto: Ion Iliescu și Nicolae Ceaușescu
Revoluța din 1989 a avut două etape: o mișcare democratică (socială, politică), pornită de simplii cetățeni la Timișoara în 16 decembrie 1989, răspândindu-se în mai multe orașe din țară. Odată cu fuga lui Ceaușescu (22 decembrie) și executarea lui (25 decembrie), revoluția s-a mutat din stradă la televiziune. Mișcarea populară anticeaușistă a fost deturnată, revoluția a fost confiscată de foștii comuniști în frunte cu Ion Iliescu, Sașa Brucan, Petre Roman, Alexandru Bîrlădeanu, Mihai Chițac, Doru Viorel Ursu, Victor Atanasie Stănculescu, Nicolae Militaru, Virgil Măgureanu și mulți alții.
Revoluția s-a soldat cu peste 1.100 de morți și peste 4.000 de răniți. Dacă morții de până în 22 decembrie pot fi atribuită regimului Ceaușeswcu, ceea ce s-a întâmplat după fuga lui Nicolae Ceaușescu (22 decembrie) este vina exlcusivă a noului regim, regimul condus de Ion Iliescu. Mai multe dosare ale revoluției au fost deschise, lungite, închise, redeschise sau altele noi au fost demarate… Iliescu a rămas neatins de brațul lung al Justiției.
Ion Iliescu este fondator al Frontului Salvării Naționale, promițând că formațiunea sa nu va candida la alegerile din 20 mai 1990. A mințit, a candidat și a câștigat.
Considerat un urmaș al PCR-ului, FSN-ul a acaparat toate pârghiile de putere din stat, inclusiv presa, televiziunea, pârghii care au blocat desfășurarea unor alegeri democratice, libere și corecte.
În 1990 Ion Iliescu a candidat la funcția de președinte, câștigând cu scorul de 85,07 la sută din voturile exprimate. Opoziția a acuzat numeroase nereguli și abuzuri ale puterii în campania electorală și în timpul alegerilor.
Ion Iliescu punea bazele a ceea ce el însuși a numit-o: democrație originală.
După victoria FSN în alegerile din mai 1990, regimul a fost contestat de organizațiile și partidele de opoziție (PNȚCD, PNL, PSDR etc).
Protestele împotriva noului regim au culminat cu o brutală represiune (13-15 iunie 1990) în care și-au pierdut viața (neoficial) peste 100 de persoane.
Mineriada din iunie 1990 a șocat lumea democratică occidentală, iar România a fost izolată pentru mulți ani. Contestatul Ion Iliescu a devenit un paria în Europa și America, iar calea europeană a României a fost blocată pentru mulți ani.
Toată simpatia de care s-a bucurat România în zilele Revoluției din decembrie 1989 a fost risipită, iar ușile Europei au fost închise în fața României.
Ion Iliescu a fondat Frontul Salvării Naționale, care s-a împărțit în două PD (FSN) și Frontul Democratic al Salvării Naționale.
PD(FSN) și-a schimbat denumirea în PDL, care s-a unit cu PNL, luând numele PNL.
Frontul Democratic al Salvării Naționale și-a schimbat denumirea în PDSR (Partidul Democrației Sociale din România), absorbind mai multe partidulețe. Astăzi se numește PSD (Partidul Social Democrat).
În anul 2024 PNL și PSD vor candida împreună, pe liste comune la alegerile europarlamentare (9 iunie 2024). De asemenea, social-democrații și liberalii vor avea candidat comun la București, Timișoara, Brașov și alte orașe, unde sunt primari ne-liberali sau ne-pesediști…
Citește și:
