Sediul geniștilor militari din România se află la Brăila: Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, care în subordine și Batalionul 136 Geniu Apulum de la Alșba Iulia.
Istoricul Armei Geniu, conform www.forter.ro:
Necesităţile impuse de dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc, conjugate cu cele ale economiei naţionale, l-au determinat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi pe ceilalţi factori de decizie militară să pună bazele unor arme noi.
În acest context ia fiinţă arma Geniului prin crearea în anul 1859 în Moldova a primei subunităţi române de geniu, Batalionul 1 Geniu, prin aprobarea dată la 31 mai 1859 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe Raportul Consiliului de Miniştri nr. 1902.
Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion în Ţara Românească, care împreună cu cel din Moldova vor constitui primul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale oştirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în patru companii. Comandant al acestor subunităţi a fost numit căpitanul (ulterior maiorul) Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din ţara noastră.
În anul 1868, cele două batalioane de geniu existente erau formate din câte un pluton independent şi patru companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871 contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o companie de „minari“ cu o secţie de topografie şi 3 companii de săpători. În organica armatei române exista de asemenea, o companie de pontonieri şi o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde în 1876 avea să treacă la arma proprie).
În ajunul războiului de independenţă, organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii ( patru de săpători minari şi una de pontonieri).
Fiecare companie de săpători minari cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale. În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la Plevna împotriva imperiului otoman.
Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă.
Lucrările de fortificaţii executate de trupele române au impresionat prin măiestrie şi soluţiile tehnice aplicate, atât pe comandanţii ruşi, cât şi pe ataşaţii militari şi corespondenţii de presă străini. Pe baza învăţămintelor rezultate din războiul de independenţă şi a experienţei altor armate, în perioada care a urmat rolul trupelor de geniu a sporit atât în ceea ce priveşte misiunile pe care le aveau de îndeplinit, mult diversificate, cât şi efectivele.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de pontonieri, două de căi ferate şi una de telegrafişti), Batalionul 1 urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze. Doi ani mai târziu, prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente, comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru.
S-au creat astfel premisele organizatorice ale dezvoltării în viitor a armei geniu, armă cu pronunţat caracter tehnic, care-şi dovedise pe deplin utilitatea pe câmpurile de luptă pentru cucerirea independenţei.
Pe baza decretului nr. 1070 din 27 martie 1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouă organizare, având acum în compunerea sa patru batalioane a câte patru companii şi o companie aerostaţii. În anul 1887 arma geniului a suferit o modificare substanţială, influenţând pozitiv atât activitatea celorlalte arme, cât şi a comandamentelor de corp de armată şi divizii. Decretul nr. 15 din 8 ianuarie 1887 preciza: “Companiile Regimentului 1 de Geniu se împart pe ziua de 1 februarie 1887 din două regimente de geniu. Întâiul regiment va fi cu reşedinţa la Bucureşti şi al doilea regiment cu reşedinţa la Focşani“.
Necesităţile de cadre erau asigurate de cele două şcoli militare de specialitate, Şcoala specială de artilerie şi geniu şi Şcoala specială de aplicaţii de artilerie şi geniu, înfiinţată în anul 1881. Temeinica pregătire de specialitate a ofiţerilor genişti români a fost probată de executarea unor lucrări de fortificaţii de mare amploare, între care: fortificarea cetăţii Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1888-1893), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu.
Între 1908-1913 au fost luate măsuri pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de porumbei.
Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908 a unei subunităţi specializate – Compania de specialişti – transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care îngloba tot ce era nou în tehnica militară de geniu de la acel moment.
Prima secţie aerostaţii din armata română a luat fiinţă încă din 1893 prin dotarea companiei de telegrafie a Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv, importat din Franţa, ulterior secţia s-a transformat în companie, intrând în organica Batalionului de specialişti al geniului.
La începutul primului război mondial, trupele de geniu erau formate din:
-un regiment de pontonieri;
-un regiment de căi ferate; –
-cinci batalioane de pionieri;
-un batalion de specialităţi cu o companie aerostaţii.
Geniştii români au contribuit, alături de ceilalţi ostaşi ai armatei române, atât prin lucrările executate cât şi prin jertfa de sînge la împlinirea dezideratului unităţii naţionale.
Primul război mondial a marcat un alt moment pentru afirmarea trupelor de geniu care au contribuit la obţinerea marilor succese din vara fierbinte a anului 1917.
Jertfele geniştilor în acest război sunt estimate la aproape 1000 de morţi şi mult mai mulţi răniţi. Pentru comportarea lor eroică, vitejească, vrednică de laudă, peste 100 ofiţeri genişti au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război.
În memoria eroilor armei geniu din războiul de reîntregire a neamului, în Bucureşti a fost ridicat un impresionant monument. Elementul dominant al momentului, care înfăţişează şi simbolizează chintesenţa tăriei armatei române, sufletul mare, mândru şi generos al soldatului român, este LEUL, rege al forţei, dar şi al frumuseţii, stând biruitor, într-o mişcare triumfală, cu labele din faţă pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, ţeava unui mortier, peste care se desfăşoară faldurile unui drapel.
După al doilea război mondial trupele de geniu au cunoscut diferite modificări, au îndeplinit numeroase misiuni perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate.
De la înfiinţarea lor, trupele de geniu – în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare – au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare.
Astfel, geniştii au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publica şi a unor obiective economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de instrucţie, de pregătire militară a efectivelor.
Prestigiul armei geniu este în mod onorant completat şi de participarea acesteia înainte de 1990 la marile construcţii realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara etc.
Revoluţia din decembrie 1989 a deschis calea reluării şi dezvoltării tradiţiilor armei geniu ca armă politehnică, a creat condiţii pentru modernizarea trupelor de geniu şi creşterea aportului lor la întărirea capacităţii de apărare a ţării.
Procesul de reorganizare şi restructurare a Armatei Române început după 1990 nu putea să ocolească trupele de geniu. S-au identificat noile cerinţe interne şi internaţionale şi s-au regândit structurile armei răspunzându-se acestor cerinţe.
Opţiunea României pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlanice este astăzi o realitate incontestabilă. Din necesitatea de a răspunde implicării active şi sub aspect militar s-a înfiinţat Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” cu scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia şi Herţegovina.
În urma creşterii impresionante a ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii a apărut o nouă specialitate a armei geniu – EOD ,,Explosive Ordonance Disposal”. Noile provocări la adresa securităţii statelor lumii de la începutul secolului XXI au produs mutaţii serioase pe scena internaţională care au relevat importanţa structurilor EOD.
Ca urmare, au fost create structuri cu responsabilităţi permanente la pace, capabile să îndeplinească misiuni specifice în teatrele de operaţii în condiţii de deplină interoperabilitate cu structurile similare din cadrul Alianţei, concomitent cu dezvoltarea în cadrul instituţiei de învăţământ şi instrucţie a armei geniu a unei structuri specializate şi a unui sistem performant de pregătire a specialiştilor necesari pentru aceste intervenţii.
Specialitatea EOD a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare impresionantă ca urmare a creşterii ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii cărora specialiştii în controlul mecanismelor explozive trebuie să le facă faţă.
Astfel, la momentul actual structurile de geniu din Armata României sunt alcătuite dintr-o mare unitate – Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, o instituţie de învăţământ şi instrucţie a armei – Centrul de Instruire pentru Geniu şi EOD ,,Panait Donici”, precum şi subunităţi de geniu în organica altor mari unităţi şi unităţi operaţionale.
În afara acestora, Regimentul 70 Geniu – Aviaţie este o unitate de geniu aflată în structura Statului Major al Forţelor Aeriene care are ca principale misiuni construirea, repararea, amenajarea aerodromurilor, hangarelor, punctelor de conducere a zborurilor, depozitelor de aviaţie, drumurilor şi podurilor.
Pe această cale, spunem și noi La Mulți Ani, geniștilor militari!
Citește și:
