La 10 septembrie 1872, Avram Iancu, eroul revoluționar și conducătorul moților din Munții Apuseni, a trecut în neființă la Baia de Criș, la vârsta de 48 de ani. Avram Iancu s-a născut în 1824, în localitatea Vidra de Sus, într-o familie cu o situație materială bună. A urmat studiile elementare la Abrud, gimnaziul la Zlatna, iar liceul la Cluj, la renumitul Liceu Piarist. Ulterior, a absolvit Facultatea de Drept din Cluj în 1845, cu calificativul „eminent”.
Deși calificat, Iancu nu a fost acceptat ca avocat din cauza lipsei de origini nobile, determinându-l să lucreze ca funcționar la Curtea de Apel din Târgu Mureș. La izbucnirea Revoluției de la 1848, s-a alăturat intelectualității transilvănene, militând pentru drepturile sociale și naționale ale românilor.
În timpul revoluției, Avram Iancu a condus cu curaj moții din Munții Apuseni, organizând apărarea împotriva armatei maghiare, mult mai numeroasă și mai bine echipată. Datorită acestor fapte, a devenit cunoscut sub numele de „Crăișorul munților”.
După înfrângerea revoluției, Iancu a călătorit la Viena pentru a cere drepturi pentru românii din Transilvania, dar s-a întors dezamăgit, primind doar promisiuni de la autoritățile austriece. Această dezamăgire profundă i-a afectat sănătatea, iar la 10 septembrie 1872, a fost găsit mort pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criș.
Avram Iancu a fost înmormântat la Țebea, pe 13 septembrie 1872, sub Gorunul lui Horea, în prezența a mii de oameni din toate colțurile Transilvaniei. Moții au tras clopotele bisericilor timp de trei zile și trei nopți, în semn de doliu pentru pierderea celui care a luptat pentru libertatea și drepturile lor.
