În timp ce unii producători locali respectă toate normele legale și fiscale, alții vând produse fără bonuri, fără facturi, fără controale – și fără a plăti vreo taxă. Miza: supraviețuirea micilor fabrici românești.
În România profundă, unde încrederea contează mai mult decât eticheta, fenomenul vânzării produselor „de casă” fără acte a devenit tot mai răspândit. Piețele agroalimentare sunt pline de comercianți care vând „din poartă-n poartă” sau direct din portbagaj, fără să emită bonuri fiscale, fără facturi și, mai grav, fără ca produsele lor să treacă printr-un minim control sanitar sau fiscal.
Producătorii „cu acte” – într-o cursă inegală
„Concurența e bună, dar numai atunci când e corectă. Noi plătim taxe la stat, la ANSVSA, impozit pe venit, TVA. Ne supunem controalelor de la ANPC, dăm probe din produse, arătăm proveniența materiei prime, avem angajați, salarii, tot ce trebuie. În schimb, vine cineva cu pâine sau mezeluri făcute în cuptorul si afumatoarea de acasă, o vinde în piață fără acte, și clientul alege produsul lui că e mai ieftin”, spune administratorul unei mici fabrici.
Această fabrică a pierdut deja vânzări în ultimul an, pe fondul popularității tot mai mari a produselor „tradiționale”, vândute direct de la producători neautorizați.
Eticheta, un lux doar pentru unii?
Pe rafturile magazinelor, pâinea sau mezelurile fabricate legal trebuie să aibă etichete clare: lista de ingrediente, data de expirare, lotul, originea făinii, a carnii, aditivi, conținut de sare. În schimb produsele vandute „din portbagaj” vin fără niciun fel de informație.
„Clientul crede că mănâncă ceva natural, dar de unde știm noi ce ingrediente sunt acolo? Nu există niciun control. Ar trebui să mergem doar pe încredere?”, se întreabă retoric un consumator fidel .
Eforturi neuniforme de reglementare
Autoritățile locale și naționale par copleșite de amploarea fenomenului. ANPC și ANSVSA efectuează controale, dar de cele mai multe ori doar în unitățile autorizate – adică exact la cei care respectă legea.
„Cei care nu sunt înregistrați nu au ce să piardă. Nu există bon, nu există factură, nu există dosar fiscal. Sunt invizibili pentru stat, dar foarte vizibili pentru clienți, pentru că vând mai ieftin”, explică un reprezentant al unei asociații de producători locali autorizați.
Cine protejează, de fapt, producătorii corecți?
Până când statul nu va reglementa mai dur comerțul ilicit din piețele locale și nu va sprijini activ producătorii corecți, mulți dintre aceștia riscă să își închidă porțile.
„Nu cerem decât egalitate. Nu vrem privilegii. Dar vrem ca toți să joace după aceleași reguli. Altfel, e o competiție pierdută din start”, spun micii antreprenori din industria alimentară.
Concurența neloială nu e doar o problemă economică. E o problemă de siguranță alimentară, de moralitate fiscală și de supraviețuire a antreprenoriatului cinstit. Cine ia atitudine?
