Un cititor din Alba Iulia ne-a transmis pe adresa redacției o scrisoare în cadrul căreia a ținut să sublinieze o problemă care este tot mai vizibilă pe piața de consum a României, și nu numai: problemele producătorilor agricoli români în condițiile în care supermarketurile au devenit foarte puternice.
Înainte de supermarketuri
Inainte de ’89 Romania era bantuita de magazine de stat, de o piata agro-alimentara saraca.
Marfuri nu existau.
Existau galantare goale.
Existau cozi interminabile.
Existau vanzatori care devenisera cele mai importante personaje din viata economico-sociala a tarii.
Chiar circulau bancuri despre profesori care se dadeau mari ca sunt macelari sau gestionari de alimentara, ca sa aiba succes in societate.
Dupa Revolutie au aparut buticurile.
Primariile au facut chiar ce au vrut cu acestia.
I-au pus sa-si faca gherete de un anumit fel.
La inceputul unui nou ciclu electoral, le-au demolat noii primari.
O vanzoleala continua.
Din punctul de vedere al consumatorului, nu igiena, nu calitate, nu diversitate.
Chiar ceva oriental, cu multe produse aduse din bazarurile de pe malul Bosforului.
Mult timp au lipsit casele de marcat.
S-a vorbit frecvent de marfa introdusa fara acte.
La vamesi a fost o perioada infloritoare.
Cele mai luxoase vile la Giurgiu se pare ca erau ale vamesilor…
Oricum, pana a venit METRO in Romania, cartofii tot cu pamant se vindeau, morcovii tot stricati, carnea tot mizerabila, in macelarii unde mirosea graznic.
Venirea supermarketurilor
Supermarketurile au foat asteptate de cetatean.
Au venit ca o binefacere pentru omul ocupat, omul care doreste sa achizitioneze cu acte in regula, tot ceea ce are nevoie, fara a fi obligat sa cutreiere o mie de magazinase mici, unde vanzatorii aroganti sa-l priveasca de sus si mai mult sa-l pacaleasca prin preturi si prin noncalitate.
Treptat-treptat, lumea a inceput sa evite a mai merge la coltul strazii sa cumpere cele de trebuinta pentru ca:
– erau mai scumpe
– nu erau diversificate
– aveau o prezentare proasta
– cumparatorul nu putea alege marfa
– calitatea marfii era slaba
– programul era fluctuant
– lipsea respectul fata de client.
Cetateanul de rand a deprins gustul de a alege, de a vizita, de a se simti bine cand merge la cumparaturi.
Cetateanul vrea si altceva si supermarketurile ofera.
Marfa este in raft. Cumparatorul alege. Cumparatorul se poate razgandi.
Daca marfa nu il satisface, cu o rapiditate de invidiat, marfa este returnata si i se da banii inapoi sau i se da posibilitatea sa aleaga altceva.
S-a creat o cultura. Cultura supermarketului.
Multi nici nu concep viata fara supermarketuri.
Ceea ce este in spatele unui supermarket nu se vede de catre cetateanul de pe strada.
S-au creat noi raporturi intre producatori si supermaket.
Apare intrebartea: mai poate livra producatorul marfa fara acte cum ar fi facut catre buticari?
Mai poate producatorul sa fenteze calitatea asa cum o facea cu buticarul care in final trebuia sa-l pacaleasca pe client?
Mai poate producatorul sa vanda carne de o alta categorie atunci cand reprezentantul supermarketului este un meserias si are responsabilitati?
Asa ca au aparut multe constrangeri carora producatorii trebuie sa le faca fata.E greu dar fara a respecta niste exigente care vin din vest, in nici un caz nu se va face comert civilizat.
Economia de piata functionala.
In economia de piata functionala, actioneaza legea cererii si ofertei.
Nu sunt alte mecanisme in afara de cele ale concurentei.
Cine este bun este si castigator.
Supermarketurile au venit atunci cand existau micile magazine, cand producatorii livrau marfa catre acesti mici comercianti.
Daca totul era atat de idilic, de ce nu s-au dezvoltat micile magazine in paralel cu supermarketurile?
Pentru a coexista trebuia:
– sa aiba marfa de calitate si mai buna ca la supermarket
– pretul sa fie cu mult mai mic decat la supermarket
– calitatea servirii sa fie superioara supermarketului
– efortul de aproviziuonare pe termen lung sa fie mult mai mic
– modul de prezentare a marfii, posibilitatea de a alege sa existe
– sa existe usurinta de a schimba marfa necorespunzatoare
– sa fie eliberat bon si restul la bani sa fie cel corect
– vanzatorii sa fie draguti si indatoritori
– sa existe promotii.
N-a fost sa fie asa.
Buticarii au disparut ca si-au mentinut preturi foarte mari, marfa de slaba calitate, diversitatea a fost redusa.
Producatorii nu si-au deschis propriile lanturi de magazine pentru a nu-si asuma riscurile.
Un timp situatia a convenit tuturor.
Era o stare de acalmie, prielnica pentru consumator, pentru ca au venit mult mai multe firme si au deschis adevarate supermarketuri in toate mariel orase, rezolvand o grava problema, aceea a comertului care trebuia sa devina odata si odata civilizat si in Romania.
Economia de piata functionala presupune:
– persoane care sa aiba initiativa
– persoane care sa aiba curaj
– persoane care sa dispuna de bani
– un cadru legislativ adecvat care stimuleaza initiativa privata
– concurenta loaiala, bazata pe moralitate si pe egalitate de sanse prin transparenta.
In economia functionala de piata, intreprinzatorul isi asuma riscurile integral. Fiecare face ceea ce crede ca-l avantajaza.
Daca cineva produce ceva, el insusi decide daca:
– il vinde direct pe piata
– il da unui intermediar
– il foloseste in scopuri proprii
– il stocheaza in depozite.
Odata luata decizia, este dificil de inteles, cum mai poate respectivul sa se vaite asupra deciziei luate.
Un producator de carne are mai multe solutii si anume:
– vinde la colt de strada in magazine proprii
– colaboreaza cu alti mici comercianti
– vinde in supermarket
– da de pomana
– distruge marfa
– conserva carnea pentru alte vremuri.
In toate cazurile exista riscuri privind:
– incasarea banilor
– deteriorarea marfii
– efortului de a mentine marfa in parametri de calitate.
Este important sa gaseasca fiecare exact ceea ce-l defineste, ceea ce-l avantajaza, ceea ce-i da satisfactie.
Nu exista solutia ideala, in care toti castiga la maximum dar nici situatia in care doar unul castiga totul, iar celalalt nimic nu trebuie exclusa.
Falsele probleme
Producatorii manifesta o grija suspecta fata de consumatori.
Acum in 2008.
Unde au fost ei pana acum?
Se mira ca un ou este mai scump de 20 de ori in supermarket fata de ceea ce este livrat de producator.
Daca chiar asa stau lucrurile, este evident ca exista si solutii simple.
Produsele ieftine intra in orice piata foarte usor.
Nu este cineva care sa mearga la supermarket sa dea pe un produs dublu daca acel produs se gaseste la magazinul din colt la jumatate pret.
Solutii pe termen scurt
Solutia pe termen scurt este ca grijulii de producatori sa vina in comertul volant cu superieftinele lor produse si in doua zile ii aduc in sapa de lemn pe cei cu supermarketurile.
Solutia nu este fezabila pentru ca:
– exista riscuri de a nu vinde marfa
– chestia cu pretul mic-mic este o gogoasa
– profitul trebuie sa fie mare-maree-mare
– munca cu spinarea este grea si vanzarea cam asa ceva inseamna.
Totusi solutia este de a nu se exagera.
Nimeni nu forteaza pe nimeni.
Producatorul are de unde alege cui sa vanda.
daca marfa lui este buna, clar ca impune si conditii.
Concurenta acerba este aceea care creaza buna masura a echilibrului.
Castiga cel care are banii ghiata si care plateste pe loc.
Regula de aur a riscului asumat trebuie asumata de toti.
Produci si tot tu vinzi asumandu-ti riscuri, poti castiga, dar poti foarte bine sa pierzi.
Vrei viata fara riscuri, clar ca si castigurile se diminueaza…
Revolutia in paharul cu apa
Exista un paseim vulgar, acela de a uita ceea ce a fost si de a rememora un trecut prea infrumusetat.
Revolutia ar presupune ca producatorii sa-si faca lanturile lor de magazine.
Ceva integrat.
Joci, centrezi si arbitrezi…
Totusi este greu si nimeni nu face astfel de abordari. Magazinele monoprodus sunt un dezastru.
Solutia corecta
Trebuie sa existe:
– supermarketuri care sa satisfaca o anumita categorie
– magazine in colt de strada care sa aibe produse deosebite si calitativ si ca pret
– magazine superspecializate, de mare renume care prin ele insele sa atraga clientii
– producatori pentru toate categoriile de clienti.
Concluzii
Cine crede ca se mai revine la situatia cu cartofii plini de pamant, la oua stricate, la vanzatorii ironici, neprofesionisti care nu vand in conditii de igiena corespunzatoare, se insala.
Supermarketul are avantaje legate de:
– parcarea autoturismelor clientilor
– oferirea de servicii conexe: spectacole, restaurante
– accesul la raft pentru a alege produsele de catre client
– numarul foarte mare de produse reunite intr-un loc
– asigurarea calitatii marfurilor
– existenta a numeroase case de marcat si incasat
– reducerea duratei de aprovozionare a clientilor pentru un interval suficient de mare de timp
– dinamica structurii sortimentale
– oferirea de promotii
– definirea de politici care accelereaza derularea proceselor de aprovizionare-vanzare.
Nimeni nu mai doreste un asemenea comert.
Asa ca producatorii in loc sa caute solutii in afara sistemelor lor, sa faca bine sa se reorienteze astfel incat:
– munca lor sa fie mai eficienta
– priodusele lor sa fie de calitate ff ridicata
– preturile de productie sa fie cat mai mici
– prezentarea sa fie exemplara
– garantiile sa fie de top.
Viata curge oricum si piata proiduselor este foarte abundenta.
Acel producator care se supara, sa fie sigur ca exista altii 100 care asteapta sa-i ia locul.
”O lupta-i viata, deci te lupta” zicea poetul…” ne-a scris cititorul nostru.
