S-a scris destul de mult în ultimii ani despre Eugen Handelsmann, o persoană foarte cunoscută în Alba Iulia datorită generozităţii, spiritului său liber, modului de comportare şi talentului deosebit în domeniul caricaturii şi picturii. Ar fi meritat mai mult Handy, dar iată am găsit un text foarte frumos scris de istoricul Iulius Mureșan despre viața talentatului domn Handelsmann:
Eugen Handelsmann s-a născut la Alba Iulia în anul 1912, provenea din numiții evrei spanioli (sefarzi, o altă comunitate evreiască din Alba Iulia a fost a evreilor askenazi, numiți și evreii germani, cu toate că există părerea că ambele ramuri sunt de fapt provenite în urmă expulzării evreilor din Spania în anii 1490 – 1492. La Alba Iulia au existat două sinagogi, una dintre acestea fiind dărâmată în timpul regimului comunist, pe locul acesteia construindu-se Magazinul Unirea).
Un frate de al său a fost conferenţiar la Facultatea de Farmacie din Cluj, mare suporter şi conducător al Ştiinţei Cluj ( Handelsmann Vasile, n. 1914 la Alba Iulia – m. 1960, studii universitare în domeniul farmaceutic la Cluj şi Bucureşti, finalizate în anul 1938, farmacist la Cluj din anul 1944, asistent universitar din anul 1950 şi şef de lucrări din anul 1957. Vezi Colectiv, Clujeni în secolul 20, 2000).
Eugen Handelsmann a fost absolvent al Liceului Mihai Viteazul din Alba Iulia (înființat în anul 1919, primul liceu în limba română din Alba Iulia). În timpul regimului antonescian este o perioadă într-un lagăr de muncă forţată, de unde pleacă de mai multe ori şi se întoarce de fiecare dată fără ca cei din conducerea lagărului, după spusele lui, să-şi dea seama de aceste plecări.
În 21 iulie 1943, după cum scria Dumitru Ciumbrudean (frizer de meserie, ajuns director al Muzeului Unirii din Alba Iulia după instalarea regimului comunist): „În oraşul nostru altă noutate: caricaturistul Handelsman a atacat şi l-a bătut pe ziaristul Muntean care l-a atacat că Handelsman că e jidan şi nu are voie să facă caricaturi, acesta care a fost marinar l-a luat cu lupta de ji – ju tăvălind pe ziarist la pământ. Caricaturistului i-au luat apărarea Dr. Fodor (Alecsandru Fodor, n. 1869 – m. 1951, medic în Alba Iulia – n.n.), Colbazi (avocat, preşedintele PNL, filiala Alba – n.n.) şi alţi intelectuali ai oraşului. Medicul Vidican (Vidican Teodor, medic din Cluj, o scurtă perioadă prefect al judeţului Sălaj, refugiat la Alba Iulia în timpul cedării Ardealului de Nord,, preşedintele Asociaţiei Refugiaţilor din judeţul Alba care avea aproximativ 2.000 membri – n.n.) i-a criticat pe aceşti intelectuali că de ce au luat apărarea caricaturistului. În oraş se face haz despre curajul luat de acela care era persecutat că e „jidan” şi că nu are voie să-şi exercite profesiunea.”
La începutul anilor ’50, Handelsmann a fost considerat de autorităţile comuniste ca „speculant” şi plimbat prin Alba Iulia cu o pancartă, împreună cu mai multe persoane, printre care și Georgeta Velican, soția primului primar român al județului Alba, avocatul Camil Velican (n. 1878 la Târgu Mureş – m. 1937 la Alba Iulia, rudă cu familia Hossu din care au provenit clerici importanţi ai Bisericii Greco – Catolice, timp de patru ani şi prefect al judeţului Alba din partea Partidului Naţional Liberal, candidat la unele alegeri pe lista acestei formaţiuni politice. Georgeta Velican a provenit din familia Raţiu, care a dat doi protopopi ortodocși de Alba Iulia. Nicolae Raţiu, protopop de Alba Iulia în perioada 1792 – 1805, a fost preotul din Maierii Bălgradului care i-a spovedit pe Horea şi Cloşca înainte de a fi executaţi şi Grigorie Raţiu, protopop de Alba Iulia în perioada 1836 – 1865. Fiicele acestuia din urmă au fost căsătorite cu avocatul Rubin Patiţia și condamnat în procesul memorandiștilor şi cu protopopul Alecsandru Tordăşan, protopop la Alba Iulia în perioada 1881 – 1892, după moartea lui Grigorie Raţiu. Vezi Josan Nicolae, Memorandistul Moţ Rubin Patiţia (1841 – 1918), 2002, pag. 34, 35).
În anii ’60 – ’80 foarte mulţi locuitori ai oraşului îşi aveau portretele (caricaturile) executate de către Handelsmann, fără ca acesta să fi solicitat o recompensă (inclusiv subsemnatul ca elev al Liceului Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia, Handelsmann avea casa în Cetate, în apropierea actualei clădiri liceului).
După cele scrise de medicul Aurel Ioan (Ică) Radu (fiul unui ofițer genist, care a tradus din germană mai multe regulamente militare în limba română), uneori umbla prin staţiunile de tratament şi odihnă, unde realiza rapid portretele caricaturizate al turiştilor și a fost un pasionat vânător.
„Cu o pălărie de hidaldo spaniol, sub care o năframă acoperă câteva sdrenţe de păr, un nas ascuţit uşor coroiat, o bărbie împinsă înante şi doi ochi acoperiţi de nişte sprâncene bogate care privesc lumea cu obrăznicie şi sfidare iar sub o cămaşă largă la gât atârnând altă năframă, pantalonii negri de cizmă ce se pierdeau în nişte cizme de pescuit răsfrânte pe coapse în jos, schiţând aspectul unor cizme de muşchetar, cu paşii care îi individualizează, puşca pe spate şi legat de curea un căţel, veşnic o corcitură, mă aştept să-l întâlnesc pe străzile acum „pustii” ale urbei natale pe cel care era o permanenţă a vieţii cotidiene a Albei – Iulii. (…).
Parcă îl văd în perioada 1959 până târziu apărând Duminicile dimineaţa în aceeaşi costumaţie, cu câinile la curea, înconjurat de o ceată gălăgioasă de copii încântaţi de a merge la vânătoare pentru a face pe hăitaşii, cu atât mai mult cu cât la sfârşitul vânătorii, prin cheta făcută. Erau relativ bine retribuiţi.(…)
După ce ne-am împrietenit mi a făcut propunerea să mergem în Israel unde avea o mulţime de cunoştinţe, cum avem şi eu foarte mulţi foşti colegi de liceu şi de facultate, afirmând că nu aveam nevoie de bani căci prin munca lui de caricaurist am putea avea asigurată existenţa pentru 1-2 luni, însă nu am reuşit să obţinem paşapoartele de la autorităţile comuniste.
Era un om fermecător, conversaţia cu el era permanent pigmentată cu o mulţime de glume în care pe prim plan erau bancurile cu evrei (…)
Pentru mine, el rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri despre oameni, despre căldura umană, despre depăşirea mizeriei existenţiale şi a situaţiei grele din viaţă, prin exuberanţa psihică, optimism şi, nu în ultima instanţă, prin geniu.” (…)
Pe caricaturistul de talent, Eugen Handelsman, îl cunosc şi copiii din municipiul Alba Iulia. El are admiratori în toată ţara. Cu toţii am admirat miile lui de caricaturi, dintre care unele erau prezentate pe geamurile restaurantului „Dacia”. Mulţi păstrază, cu admiraţie şi recunoştinţă, propria lui caricatură!
Dar dacă noi cei din Alba Iulia ştiam de multă vreme că Handelsmann este un artist talentat, dacă ştiam că este un vânător pasionat, un paznic neadormit şi un gospodar fără pereche, erau lucruri, care se puteau constata de fiecare. În întâlneam coborând dealul Cetăţii, cu puşca şi raniţa în spate şi cu blocul de desen la subţioară, mergând spre serviciu, în fiecare dimineaţă, cu acelaşi zâmbet pe buze.
L-am mai întâlnit câte o dată ducând într-un coşuleţ, fie câte un căţel de rasă, fie câte o pereche de porumbei mesageri, fie chiar mărfuri cu care ne spunea că va putea acoperi „nevoile casei”.
Până acum n-am ştiut decât vag că sub aspectul modest, sub zâmbetul bun, sub privirea senină şi optimismul neînfrânt, se ascunde un suflet aur, un om care a pus în practică, cu mijloace modeste, dă un exemplu mare, rar, reconfortant, de nobleţe sufletească şi generozitate.
Câţi dintre noi am făcut acest lucru!?
Nimic nu poate fi mai înălţător decât să salvezi un copil (n.a. – el dusese acasă o fetiță din Aiud, abandonată de mamă), „să-i dai posibilitatea de a se ridica! Handelsman merită din plin să fie dat ca un exemplu!” (fiica acestuia a fost căsătorită cu Mitracu Iani, fost fotbalist la Dinamo, Victoria București și Unirea Alba Iulia, decedat nu cu mult timp în urmă).
Handelsmann a dorit să fie înmomântat în pădure, la „fântâna hoţilor”, nedusă la îndeplinire datorită opoziţiei familiei. (Vezi Dacoromania, nr. 17, 2004, articolul lui Ică Radu, un alt medic apropiat al pictorului a fost Kádár Dezideriu de la Spitalul Județean din Alba Iulia).
„Rămâneţi cu bine şi uneori să vă aduceţi aminte de mine în timpuri ploioase” – spunea adeseori Handelsmann.
Pe piatra mormântului, aflat în cimitirul evreiesc din Alba Iulia, este scris: „Cât eşti de singur Handy”. Există în cimitirul evreiesc şi un mormânt cu inscripţia „Familia Handel Smann” şi versurile „O cât de mult am întârziat / Ca să-ţi ascult al tău sfat / O scumpă mamă.”
