Exponatul lunii decembrie 2022, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, este lucrarea „Portretul lui Danil Tecău”, realizată în anul 1931 de pictorul și graficianul Sava Albescu (1885-1957). Tabloul, intrat în anul 1976 în patrimoniul muzeului nostru, în colecția de artă plastică, are următoarele date tehnice: pastel pe carton, dimensiuni – 68 x 58 cm, semnat – stânga-jos, cu ocru – „S. Albescu”, datat „[1]931” şi localizat „(Alba)”.
Este vorba de un portret-bust, în care personajul este redat din semiprofil, spre dreapta, cu capul orientat spre privitor. În vârstă de 38 de ani, la data realizării portretului, Danil Tecău degaja siguranță, o atitudine specifică unui bărbat matur și împlinit personal și profesional. Purta un costum elegant de culoare închisă, iar la gât o cravată bordo, care înveselește puțin atmosfera, altfel, destul de ternă.
Danil Tecău (1893-1953) a fost cel de-al treilea primar român al orașului Sebeș, după unirea Transilvaniei cu România, exercitându-și mandatul în perioada 1920-1922. Născut în anul 1893, a luptat în Primul Război Mondial în armata austro-ungară, dobândind gradul de locotenent. După întoarcerea de pe front, în data de 4 noiembrie 1918, a devenit comandantul Gărzii Naţionale Române din Sebeș. Ulterior, a profesat avocatura la Alba Iulia (fiind doctor în Drept), ajungând chiar secretar general în cadrul Ministerului Industriilor, apoi ministru-secretar de stat. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un ziar din Alba Iulia (Ardealul luptător, I, 1944, nr. 5), editat de comuniști, se cerea arestarea și condamnarea sa la moarte, fiind acuzat, pe nedrept, că e criminal fascist. A murit, fără nicio avere, la Sebeș, la 1 mai 1953, fiind înmormântat în cimitirul din localitate.
Pictorul care a realizat portretul, Sava Albescu, este cunoscut mai ales pentru lucrările sale care au surprins atmosfera specifică Munților Apuseni, a Văii Ampoiului, în special, unde a și locuit în ultimele decenii ale vieții. Născut la Boița, la 1 octombrie 1885, într-o familie modestă de țărani, după finalizarea studiilor gimnaziale la Sibiu, la fel ca și Sava Henția, și mânat probabil de aceleași probleme, s-a stabilit în capitala României, unde a lucrat ca ajutor de librar, în cadrul afacerii unchiului său, Toma Frățilă. Deși binefăcătorul său își dorea să-l vadă ajuns negustor, Sava Albescu visa să ajungă măcar pictor de biserici. Convins că tânărul avea talent, unchiul său l-a recomandat ca ucenic pictorului și decoratorului de firme Lefevre, care l-a și inițiat în meșteșugul picturii.
După doi ani petrecuți la Brăila (1905-1907), unde și-a deschis un atelier de pictură, în anul 1910 a primit o comandă din partea ministrului Învățământului de atunci, Spiru Haret, pentru a realiza patru portrete ale unor personalități ale vremii. Suma obținută s-a adăugat economiilor pictorului, permițându-i să plece la Paris, la studii. În capitala Franței, s-a dedicat picturii, dar a ajuns să neglijeze cursurile academiei particulare pe care le urma, preferând să viziteze muzee și galerii de artă și să realizeze copii după lucrările marilor artiști.
Între 1912 și 1914 a expus în cadrul Salonului Oficial de la Paris, dar în 1914 a fost nevoit să părăsească Franța și să revină în țară. În 1919 s-a căsătorit cu Elena Jurca din Feneș (jud. Alba), amenajându-și în casa acesteia un atelier de pictură. A continuat să lucreze, având parte de numeroase comenzi, și a beneficiat de expoziții personale organizate la Sibiu, Cluj și București. Cea de-a doua expoziție de la București (1943) s-a încheiat însă cu un dezastru, majoritatea lucrărilor expuse fiind distruse de un incendiu izbucnit în spațiul care o găzduia. După instaurarea regimului comunist, a petrecut mai mult timp la Feneș, unde a și murit, la 27 decembrie 1957, fiind înmormântat în cimitirul bisericii.
Comunicat
