Istoria a fost scrisă de către toți cei care au pus o piatră la temelia platformei pe care o vedem astăzi în Sebeș. Ne aducem aminte acum, cu mândrie și recunoștință, de nucleul fabricii reprezentat de foștii și actualii angajați, care au reușit să facă față problemelor neprevăzute și au învățat din mers cum să se perfecționeze.
Ultimele 5 decenii ale fabricii reprezintă în amintirile celor care au lucrat acolo noi începuturi și perspective de viitor, dificultăți, dar și schimbări radicale pe care le rememorează cu nostalgie.
„A fost și va fi o mare mândrie pentru orașul Sebeș.”, afirmă domnul Gligor Lupean când vorbește despre fabrica de MDF și PAL, care a contribuit la dezvoltarea economică și socială a orașului. Gligor Lupean este absolvent al Facultății de Industria Lemnului din Brașov, cu titlul de subinginer mecanic specializat în mașini și utilaje pentru prelucrarea lemnului. Își aduce aminte cu exactitate prima sa zi, în anul 1969, în fabrica de PFL, „că așa i se spunea atunci”, ca operator la presă la linia 1, dar și parcursul ascendent al carierei sale de-a lungul anilor, în paralel cu cel al fabricii.
Domnul Lupean a văzut potențialul imens al fabricii încă de când aparținea statului român, menționând că, la început, angajații erau „de un entuziasm exacerbat”. El a reușit să își păstreze acest entuziasm și atunci când fabrica a fost preluată de investitorii străini, deoarece a înțeles că fabrica din Sebeș avea nevoie de o salvare – „Vreau să spun că dacă acest lucru nu se întâmpla, pentru Sebeș, era o tragedie.”, De-a lungul anilor a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciați angajați, conducând fabrică de MDF timp de 6 ani, contribuind la întocmirea documentației fabricii și ajungând acum să privească cu nostalgie și fericire spre locul unde a lucrat mai bine de 30 de ani.
Fabrica de MDF a produs în acești 50 de ani milioane de plăci, iar acest lucru a fost posibil datorită oamenilor determinați și bine pregătiți care au lucrat aici. Domnul Sabin Pisoiu este unul dintre cei mai vechi angajați ai fabricii, pentru care cunoașterea tehnologiei și a instalațiilor, dar și soluționarea eficientă a problemelor erau de o importanță majoră. A fost angajat al combinatului de prelucrare a lemnului din anul 1968 până în anul 1998, timp în care a asigurat buna funcționare a instalațiilor electrice. Timp de doi ani, a citit tot ce putea citi despre platformă și a asistat la montajul fabricii, pentru a cunoaște în detaliu fiecare instalație – „Când nu era zgomot în fabrică trebuia să sar în sus și să rezolv cât mai repede.”
Angajații au fost și sunt oameni de calitate, cum mulți și-au descris colegii alături de care au lucrat ani de zile în fabrica de MDF. Printre aceștia se numără și Ioan Rodean, care a ocupat diverse funcții începând cu anul 1984 și până în 2012. La început a asigurat buna funcționare a stației de distribuție și a părții mecanice energetice, iar ulterior a contribuit la derularea investiției grupului italian și s-a ocupat de mentenanța întregii platforme. Pe domnul Rodean îl definesc responsabilitatea, perseverența și dedicarea, care l-au făcut să trăiască experientă în fabrică drept un exercițiu de viață și de formare personală.
Unul dintre cuvintele care ar putea defini activitatea fabricii este „responsabilitate”. Responsabilitatea conducerii, responsabilitatea angajaților și responsabilitatea calității și a siguranței. Despre aceste lucruri povestește domnul Marcel Dorr, creând paralele între fabrica pe care a cunoscut-o în 1999, când s-a angajat la firma Frati, și cea de acum, din perspectiva de director tehnic al companiei Kronospan. Domnul Dorr a observat cum diferențele de mentalitate au influențat modul de funcționare al fabricii – „Am fost un grup care am tras pentru firma și tot ce făceam, făceam cu suflet. Au fost momente foarte grele, dar cu încredere și sprijin, le-am trecut pe toate.” Pentru domnul Dorr, preluarea platformei de către grupul austriac Kronospan a asigurat evoluția și adaptarea fabricii la nevoile actuale.
Vasile Ordean își aduce aminte de fabrica de MDF ca de „a doua casă pentru 30 de ani”, fiind unul dintre primii maiștrii electricieni angajați în 1968. „Zilele de muncă erau mereu diferite la început, pentru că problemele erau nenumărate și neprevăzute”. Cu toate acestea, accentul se punea pe calitatea oamenilor, iar concurența profesională se simțea constant, lucru care îi făcea pe angajați să își dorească să învețe mereu cum să fie mai buni. Povestea sa vine cu o lecție memorabilă – progresul individual este mai puțin important dacă nu se resimte și la nivelul echipei sau al unei generații – de aceea, domnul Ordean nu și-a dorit niciodată să avanseze singur, ci alături de intreaga sa echipă – motiv pentru care îi ajuta și pe ceilalți să se perfecționeze – „Aveai satisfacția că a rămas un electrician bun după tine.”
Tot despre calitatea oamenilor povestește și Gheorghe Iviniș, spunând că era nevoie de „ani și ani de zile de specialitate și profesionalism ca să lucrezi ca operator la PFL, pentru că nu te putea înlocui nimeni.” După ce a absolvit Facultatea de Industrializare a Lemnului din Brașov a primit repartiție, alături de soția sa, la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Sebeș, unde lucra și tatăl sau. Își aduce aminte și acum de exploziile cicloanelor, greu de uitat, de mirosul de amoniac și formaldehidă din fabrică, dar și de colegii lui care „îi întreceau pe mulți alții în gândire, disciplină și ordine”.
De-a lungul anilor, suficienți încât să adune pagini pline de istorie, platforma industrială de la Sebeș a cunoscut numeroase schimbări. Ioan Poloșan, absolvent al facultății în anul 1981 cu titlul de inginer de prelucrare a lemnului, era deja căsătorit și avea un copil în momentul în care a primit repartiție în cadrul fostului CPL. Astăzi, unul dintre fiii săi este inginer la Kronospan. Domnul Poloșan ține să amintească poate cea mai importantă lecție a atâtor decenii – „Omul, oricât ar fi de școlit, de atotștiutor, are ce învăța de la alții care au trecut pe cărările alea”. După o perioadă de stagiu de un an și jumătate a fost promovat în funcția de șef de secție în cadrul fabricii de MDF, unde a lucrat până în anul 1986. A crezut încă de atunci că perspectivele de viitor ale oricărei întreprinderi se bazează pe școlirea angajaților pentru că, până la urmă, „omul sfințește locul”.
Printre cei care au trăit evoluția fabricii încă de pe vremea Combinatului de Prelucrare a Lemnului și până în zilele în care aceasta se dezvoltă în continuare sub conducerea grupului austriac Kronospan se numără Oliviu Bobar. A ajuns pentru prima dată în fabrică într-o zi de noiembrie a anului 1982. Își aduce aminte că era o zi ploioasă, pentru că tehnologia fabricii de atunci era insuficientă, iar acoperișul era decupat pentru a lasă gazele să iasă. După 37 de ani încă trece pragul fabricii zi de zi, aducându-și aminte de cum era atunci și bucurându-se de condițiile, siguranța și aprecierea pe care le au acum angajații.
Lucrurile s-au schimbat în bine odată cu preluarea fabricii de către investitorii străini, dar domnul Aurel Irimie, asemenea multora dintre colegii săi, a intrat în șomaj înainte să vadă evoluția fabricii din interior. „Mai mare dragul să lucrezi în fabrica de acum, dar și la noi s-a lucrat cu drag, că vorba aia, a fost fabrica care ne dădea pâinea de toate zilele.” spune domnul Irimie, angajat timp de 30 de ani la secția de defibrare, iar ulterior ca maistru.
Amintirile celor care au scris istoria fabricii de MDF din Sebeș sunt multe și marcante. Cinci decenii mai târziu, ziua în care s-a produs prima placă în fabrica din Sebeș pare îndepărtată, dar se dovedește la fel de vie în memoria oamenilor locului pe cât au fost de grei și plini de satisfacții anii ce au urmat.
Aceasta este povestea MDF50 – 50 de ani de la producția primei plăci de MDF la Sebeș. O linie continuă care leagă oamenii, istoria și viitorul platformei industriale din Sebeș.
