Pe 8 martie românii celebrează femeia: mamă, bunică, soră, fiică, colegă, prietenă. În România, Ziua Internațională a Femeii este mai specială pentru că are loc la puțin timp dup ziua de 1 Martie, ziua mărțișorului.
Scurt istoric pentru această sărbătoare internațională: în anul 1908 când 15.000 de femei au mărşăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot.
În anul 1909 în Statele Unite a fost stabilită Ziua Internaţională a Femeii pe 28 februarie.
În 1910, în urma unei Conferinţe Internaţionale a Muncitoarelor de la Copenhaga, participante din 17 ţări au convenit ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume.
Ziua de 8 martie pentru sărbătoarea femeii a fost decisă în 1913. Femeia a căpătat o importanță sporită (mai ales din punct de vedere economic, social) în timpul Primului Război Mondial, când bărbații au plecat să lupte, iar locul bărbaților din fabrici (în țările occidentale) a fost luat de femei.
Anul 1977 a fost proclamat de Organizaţia Naţiunilor Unite Anul Internaţional al Femeilor, iar perioada 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii.
În jurul anului 1800 în Anglia se sărbătorea „Duminica mamei”, întotdeauna în a patra duminică de la începerea Postului Paştelui, devenită Ziua Mamei („Mother’s Day”), sărbătoare care s-a păstrat până astăzi.
În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie. În perioada comunistă, autorităţile române promovau în primul rând femeia ca muncitoare, angajată în toate domeniile de activitate, muncind cot la cot cu bărbaţii, egală cu aceștia.
Revenind la România, în ziua de 8 martie sunt sărbătorite toate femeile (mame, bunici, soţii, fiice, prietene, colege), care primesc cadouri şi flori, iar multe instituţii organizează petreceri speciale pentru sărbătorirea Femeii (asta până să nu înceapă pandemia de covid). În mod simbolic, Sărbătoarea Femeii aduce în acelaşi timp şi primăvara.
Citește și:
